Mesagerul Hunedorean

22/10/2026

BÂRFE, ZVONURI, ADEVĂRURI

Gurile rele din județul nostru vorbesc pe la colțuri despre o mare tranzacție de culise care s-a dezumflat exact când era lumea mai dragă. Protago­nis­tul este un personaj al politicii locale — unul dintre acei oa­meni care cred că dacă bat cu pumnul în masa de la Capitală, se deschid toate ușile minis­te­riale. Se aude că stimabilul nos­tru combinator s-a dat peste cap o vară întreagă să-i aran­je­ze o „pernă moale” unei prie­te­ne extrem de apropiate. Și nu oriunde, ci direct pe grila de salarizare a unui minister cu bu­gete grase din București, unde un post călduț de con­silier o aștepta cu bibliografia gata rezumată. Totul era aran­jat ca la carte, dosarul pus la punct pe filieră politică, iar „po­rumbița” își pregătea deja costumele de Capitală. Doar că, ce să vezi? Socoteala de a­casă nu s-a potrivit cu cea din târgul politic. Schimbările de trupe și jocurile de putere din ultimele zile de la vârful minis­te­rului au aruncat în aer toată combinația. Schimbarea liniilor și venirea noilor șefi au blocat instantaneu pixurile care tre­bu­iau să semneze numirea.
Rezultatul? Omul nostru s-a trezit că a ajuns prea târziu la îm­părțirea ciolanului minis­te­rial, iar prietena a rămas și fără job, și cu orgoliul șifonat. Cică prin organizația locală e o at­mosferă atât de tensionată, în­cât bossul nostru riscă să fie „urechiat” nu doar de partid pen­tru eșec, ci și de protejata care se vede nevoită să mai aștepte următoarea remaniere pentru a deveni bugetară de lux. Semn că influența jude­țea­nă se oprește exact acolo unde începe interesul cel mare de la București!

Zvonurile din culisele unei cunoscute instituții locale au luat-o razna în ultimele zile, iar gurile rele împrăștie un venin greu de ignorat prin birouri. Protagonista? O stimabilă du­duie care, nu demult, și-a luat catrafusele și a plecat val-vâr­tej din funcție, trântind ușa pe motiv că „nu mai suportă stilul de conducere al șefului”.
Mândră nevoie mare, dom­nița s-a aciuat într-un nou post, sperând probabil că va fi pri­mită ca o salvatoare a nea­mu­lui. Însă socoteala de acasă nu s-a potrivit deloc cu cea din noul târg! Cârcotașii de ser­viciu susțin că respectiva s-a trezit brusc transformată dintr-o mică divă cu drept de veto într-un simplu executant. Fără birou impunător și, mai ales, fără posibilitatea de a mai da ordine ca pe vremuri, duduia se cam plictisește în noua or­ga­ni­gramă, unde nimeni nu-i mai tremură în față când intră pe hol. Cum orgoliul e mare, iar lip­sa de autoritate provoacă in­somnii, se aude prin târg că distinsa doamnă încearcă a­cum, pe la spate, să bată apro­po­uri pentru o spectaculoasă întoarcere la vechea slujbă. Ră­mâne de văzut dacă fostul șef, cel atât de „criticat” la plecare, îi va mai deschide ușa sau dacă duduia va trebui să învețe, în sfârșit, ce înseamnă munca de rând!

22/10/2026

Primăria Comunei Băița modernizează serviciile publice: investiție de peste 65.000 de euro într-o autoutilitară nouă, din bani europeni obținuți prin GAL Țara Zarandului

Magdalena Șerban
Comuna Băița face un pas important spre modernizarea infrastructurii lo­cale și eficientizarea serviciilor puse la dispoziția cetățenilor. Din bani eu­ro­peni câștigați prin Grupul de Acțiune Locală (GAL) Țara Zarandului, aici se implementează achiziția unei au­tou­ti­litare și a echipamentelor auxiliare ne­cesare pentru Serviciul de Gospodărie Comunală.

Pe cont propriu,
că e iarnă, că e vară!
Obiectivul principal al proiectului este îmbunătățirea capacității de intervenție rapidă și întreținere a rețelelor de utilități publice din comună. Noua autoutilitară va permite echipei de la Gospodărie Co­munală să intervină în tot soiul de lucrări edilitare, indiferent de anotimp, dar mai cu seamă pe timp de iarnă, când des­zăpezirea se realizează în regie proprie. Pentru a face față reliefului și drumurilor, noua autoutilitara va fi una de tip 4x4 (tracțiune integrală) și va avea o putere minimă a motorului de 120 CP. ,,Autou­tili­tara vine cu tot cu accesorii, adică lamă de zăpadă și sărăriță, valoarea alo­cată demersului fiind de 65.000 euro, la această sumă venind și cu o completară de la bugetul local. De curând am luat și un UNIMOG cu sărăriță și lamă și mai avem la primărie un buldoexcavator. Deja ne pregătim pentru iarnă, am plătit sarea și nisipul și urmează să le primim săptămâna viitoare pentru a fi stocul asigurat și să fim pe baricade la prima ninsoare. Sunt 50 de tone sa sare și 200 de tone de nisip. Există câteva zone la Peștera și Hărțăgani, de exemplu, unde relieful e puțin mai dificil, dar ne des­cur­căm. Nu în aceeași oră și același minut se poate interveni peste tot, dar în­cer­căm să nu rămână nimeni înzăpezit. Pri­ma oară intervenim pe arterele prin­ci­pa­le, pe unde circulă microbuzele ca să ajun­gă copilașii la școală în timp util și apoi pe restul. Speranța noastră este ca să mai existe linii de finanțare prin GAL și pe viitor. Chiar dacă sumele nu sunt mari, ne ajută atât de mult”, a spus Ioan Iovan, viceprimarul din Băița. Prin această a­chiziție, administrația locală își de­mons­trează angajamentul de a atrage fonduri europene și de a transforma comu­ni­ta­tea într-un spațiu modern, dotat cu uti­la­je de ultimă generație destinate exclusiv serviciului public. De altfel, tot prin GAL, în trecut s-au mai dezvoltat și alte pro­grame investiționale printre care cons­truirea unui sediu dedicat pentru ser­vi­ciile de intervenție rapidă în situații de ur­gență, proiect menit să crească sigu­ranța cetățenilor și să reducă timpii de răspuns în zonă, construirea unui teren de sport nou, modern, destinat activi­tă­ților educative, sportive și recreative pen­tru tinerii din comună, lucrări de îm­prejmuire și securizare a terenului de fotbal local pentru a-i îmbunătăți func­țio­nalitatea și promovarea tradițiilor prin achiziția de costume populare specifice zonei Zarandului și a unui sistem de so­norizare pentru evenimentele culturale desfășurate în comună (cum ar fi tra­di­ționalul Târg de Toamnă de la Băița).

22/10/2026

Nu ratați ajutorul pentru încălzire!
S-au deschis depunerile la Primăria Ghelari pentru sezonul rece și suplimentul de energie

Magdalena Șerban
Locuitorii comunei Ghelari cu ve­nituri reduse pot depune cererile și de­clarațiile pe propria răspundere pen­tru acordarea ajutorului de încăl­zi­re a locuinței cu lemne și a su­pli­mentului de energie. Toate documen­tele necesare se înregistrează la sediul Primăriei Ghelari, în cadrul Compartimentului de Asistență So­cială, unde funcționarii preiau do­sa­rele de luni până joi între orele 8:30 și 14:00, iar în zilele de vineri în in­ter­valul orar 8:30 - 12:00.

Un umăr de sprijin
Acest sprijin financiar este destinat familiilor care realizează un venit mediu net lunar de maximum 1.386 de lei pen­tru fiecare membru, precum și per­soanelor singure ale căror venituri nete lunare nu depășesc pragul de 2.053 de lei. În timp ce ajutorul destinat încălzirii lo­cuinței acoperă strict perioada se­zo­nu­lui rece, adică intervalul cuprins între 1 noiembrie 2026 și 31 martie 2027, su­plimentul de energie constă într-o sumă fixă care se acordă lunar pe par­cursul întregului an, de în noiembrie 2026 și până în octombrie 2027. Pen­tru ca cetățenii să poată beneficia de acest ajutor încă de la începutul se­zo­nului rece, termenul oficial de depu­ne­re a dosarelor este data de 20 noiem­brie. Legislația în vigoare permite în­re­gistrarea solicitărilor și după această dată limită, însă momentul plății va fi influențat direct de ziua depunerii. Astfel, pentru documentele lăsate la pri­mărie până în data de 20 a unei luni, ajutorul se va acorda începând cu luna respectivă, în timp ce pentru cererile depuse după această dată, dreptul bănesc se va stabili începând cu prima zi a lunii următoare. Titularii care com­ple­tează formularele au obligația legală de a menționa cu maximă corec­ti­tu­dine componența familiei, veniturile reale ale tuturor membrilor, numărul de camere al locuinței, dar și bunurile mobile sau imobile pe care le dețin în proprietate. Depunerea unui dosar in­com­plet sau care conține date eronate atrage automat ne­acordarea ajutorului pen­tru încălzire. În plus, beneficiarii sunt obligați să co­munice Com­par­ti­men­tului de Asis­tență Socială din Ghelari orice mo­dificare apărută în struc­tura familiei sau în nivelul veni­turilor, în termen de cel mult 5 zile de la producerea schim­bării, nerespectarea acestei obligații ducând la recuperarea pe cale legală a sumelor încasate ne­cu­venit. ,,E o opor­tunitate de a reduce fac­turile în aceas­tă iarnă. Ajutorul este binevenit pentru bugetul familiei celor vizați, deoarece vine cu puțin confort în lunile geroase în ce privește cheltuielile esențiale. Suplimentul de energie se acordă pe parcursul întregului an, ceea ce în­seamnă un sprijin financiar con­ti­nuu nu doar iarna, ci și în lunile de vară. Este o oportunitate pentru a trece mai ușor peste perioada rece, iar respec­ta­rea termenelor vă garantează că nu veți pierde nicio lună de plată. Vă aș­teptăm să aplicați ”, a transmis Iancu Emerson Toma, primarul din Ghelari.

22/10/2026

Protestul de la mina Vulcan s-a încheiat: minerii au ieșit la suprafață după negocieri în subteran

Tensiunile de la Mina Vulcan s-au stins în cursul nopții de miercuri spre joi, după ce zeci de ortaci care s-au blo­cat în subteran au decis să încheie pro­tes­tul și să revină la suprafață. Decizia minerilor a venit în urma unor discuții maraton și a asigurărilor fer­me primite de la nivel guvernamental că reven­di­că­rile lor financiare și pro­fesionale vor fi rezolvate în cel mai scurt timp.

Scăderi salariale
Criza din Valea Jiului, declanșată în prin­cipal de un grup de mineri trans­fe­rați recent de la Exploatarea Minieră Lupeni, a durat aproape 48 de ore. Oa­menii au re­fuzat să părăsească in­cinta mi­nei, re­cla­mând scăderi sa­la­riale dras­ti­ce în ur­ma transferului, lipsa ma­te­ri­a­le­lor de stric­tă necesitate pen­tru desfă­șu­ra­rea ac­tivității în si­gu­ran­ță, precum și incer­ti­tu­dinea acută legată de viitorul mi­ne­ritului în zonă. Situația a fost una cri­tică, doi dintre protestatari având ne­voie de îngrijiri medicale de urgență și spi­talizare du­pă ce li s-a făcut rău în subteran.
Deznodământul a fost atins după ce Marius Viorel Poșa, secretar de stat în Ministerul Energiei – numit în funcție în ianuarie 2026 de premierul Ilie Bolojan –, a coborât direct în sub­te­ranul Minei Vulcan pentru a negocia cu ortacii. Re­prezentantul Guvernului le-a garantat minerilor că autoritățile vor demara de urgență un act normativ me­nit să co­recteze inechitățele sala­ri­a­le apărute în urma reorganizărilor.
Activitatea la Mina Vulcan a fost deja reluată, însă sindicatele și comunitatea locală rămân în alertă. Urmează ca în zilele următoare să se stabilească calendarul exact și măsurile concrete prin care Executivul își va îndeplini an­gajamentele asumate în fața minerilor. (E.P.)

22/10/2026

22/10/2026

Ec. Iulius Bedea, managerul Spitalului de Psihiatrie Zam „La Zam nu tratăm diagnostice. Avem grijă de oameni"

Bilanțul primului an de mandat la Spitalul de Psihiatrie Zam

Cine este Iulius Bedea

Psiholog și economist. Licențiat în psihologie la Universitatea de Vest din Timișoara (2001), cu studii aprofundate în psihologia familiei și a cuplului (2003) și formare în psihoterapie. Licențiat în științe economice, specializarea Economie și Afaceri Internaționale, cu masterat în Economia și Managementul Dezvoltării Regionale.

Are aproape două decenii de experiență în administrația publică locală și centrală. A fost primarul orașului Simeria (2020–2024) și a absolvit programul de formare pentru înalții funcționari publici al Institutului Național de Administrație.

A coordonat numeroase proiecte finanțate din fonduri europene și naționale. Este expert în achiziții publice, evaluator de proiecte și formator certificat.

Din toamna anului 2025 conduce, ca manager interimar, Spitalul de Psihiatrie Zam, singurul spital de psihiatrie din județul Hunedoara pentru cazurile cele mai severe, cu 350 de paturi și șase secții.

Care considerați că este cea mai mare realizare din acest an de mandat la conducerea Spitalului de Psihiatrie Zam?

Dacă trebuie să aleg un singur lucru, aleg oamenii. Un spital funcționează prin echipa lui, nu prin clădiri sau aparatură.

Am început anul cu funcții-cheie neocupate. Am organizat concursuri și le-am finalizat pentru postul de director medical, director financiar-contabil, farmacist-șef și șef al serviciului resurse umane. Am făcut promovări pe post pentru colegii care le meritau. Acum avem în desfășurare concursul pentru asistent medical șef, infirmieri și îngrijitoare. Urmează încă două posturi de medici psihiatri.

Până când vom ocupa posturile de medici prin concurs, am încheiat contracte de gărzi cu medici psihiatri din afara județului. O doamnă doctor face naveta de la Târgu Mureș, alta de la Timișoara. Faptul că medici din centre universitare mari au ales să vină la Zam este pentru mine un semn că spitalul începe să conteze din nou.

A doua realizare ține de siguranță. Am refăcut instalația de hidranți interiori în pavilioanele principale ale spitalului, o cerință a ISU Hunedoara. Am realizat apoi gospodăria de apă pentru consum menajer. Am montat un rezervor de 80 de metri cubi, care asigură rezerva de cel puțin o zi cerută de Ordinul ministrului sănătății nr. 914/2006 pentru autorizarea sanitară. Spitalul consumă aproximativ 80 de metri cubi de apă pe zi. Fără această rezervă, o avarie la rețea ne-ar fi lăsat fără apă, iar într-un spital cu peste 300 de pacienți asta nu e acceptabil.

A treia realizare, poate cea mai importantă pentru mine, este echipa. Am stabilit ca niciun proiect să nu pornească fără să-i consult pe toți cei implicați: directorul medical, directorul financiar-contabil, medicii, asistenții, personalul administrativ, bucătăria, atelierele. Un proiect asumat de toți se duce la capăt. Astăzi lucrăm împreună, de la personalul medical până la cel administrativ, și cred că se vede.

Iar pentru viitor am făcut un prim pas spre un proiect care îmi este foarte drag. M-am adresat Preasfințitului Părinte Nestor, Episcopul Devei și Hunedoarei, și i-am cerut binecuvântarea pentru construirea unui paraclis din lemn în parcul spitalului. Am discutat ideea cu medicii, cu pacienții, cu personalul și cu preoții din comună. Mulți pacienți au internări lungi, sunt departe de familie, iar unii nu pot ieși din incinta spitalului. Un loc de rugăciune și de liniște în mijlocul parcului ar fi pentru ei o reală alinare. Paraclisul ar urma să fie ridicat din sponsorizări și donații, prin spital, după obținerea tuturor avizelor. Decizia aparține Preasfinției Sale.

Dacă ar fi să numiți un singur proiect care nu a avansat așa cm vă doreați în acest an, care ar fi acela și ce v-a blocat?

Centrul de sănătate mintală pentru prevenirea și tratarea adicțiilor. Am pregătit proiectul pentru finanțare europeană, prin Programul Sănătate. Studiul de fezabilitate a arătat însă că o construcție care să răspundă cu adevărat nevoilor costă aproape dublu față de plafonul maxim permis de apel. Am fi avut două variante: un proiect redus, care nu ar fi rezolvat problema, sau o investiție pe care nu am fi putut-o susține financiar. Ca economist, nu puteam semna un buget în care nu credeam. Împreună cu Consiliul de Administrație am decis să nu depunem proiectul pe această linie. Mi se pare o decizie responsabilă, chiar dacă nu a fost una ușoară.

Munca nu s-a pierdut. Am regândit proiectul împreună cu directorul medical, cu directorul financiar-contabil și cu proiectanții. Clădirea va deveni Centrul de ergoterapie al spitalului, de care avem mare nevoie. Pacienții nu pot fi lăsați doar pe medicamente. Au nevoie de ateliere, de activitate, de psihoterapie de grup, de un rost al zilei. În aceeași clădire am prevăzut și spațiul pentru un cabinet stomatologic dedicat pacienților noștri.

Tratamentul adicțiilor rămâne pentru mine o investiție strategică, pe care o voi trata separat. Încă din martie am propus Ministerului Sănătății înființarea la Zam a unui centru regional de tratament al adicțiilor. Județul Hunedoara se confruntă cu o creștere îngrijorătoare a consumului de droguri și de substanțe etnobotanice, iar noi vedem acest lucru direct: avem pacienți care se internează voluntar pentru a scăpa de dependență. Cât timp voi conduce acest spital, voi face tot ce îmi stă în putință ca această investiție să devină realitate, de îndată ce vom avea acordul Ministerului Sănătății.

În ce măsură obiectivele asumate în planul de management la preluarea funcției au fost atinse în primele 12 luni?

Când am preluat conducerea spitalului, mi-am stabilit câteva direcții clare.

Consolidarea echipei. Aici am avansat cel mai mult: funcțiile de conducere sunt ocupate prin concurs, au fost făcute promovări, iar noi concursuri sunt în desfășurare.
Siguranța și conformarea cu cerințele autorităților. Am realizat instalația de hidranți interiori, cerută de ISU, și gospodăria de apă, cerută pentru autorizarea sanitară. Lucrăm la planul de conformare stabilit cu Direcția de Sănătate Publică.
Condițiile în care stau pacienții. Am făcut reparații în secții, am amenajat curtea interioară a secției închise, am înnoit paturile și mobilierul din saloane.
Modernizarea infrastructurii tehnice: rețeaua de internet, sistemul de supraveghere video, stația de pompare, blocul alimentar.
Proiectele de dezvoltare. Am depus la AFIR proiectul pentru un parc fotovoltaic care să producă energie pentru consumul propriu al spitalului. Lucrăm la Centrul de ergoterapie și la paraclis.
Calitatea și procedurile. Am constituit un grup de lucru care finalizează procedurile privind utilizarea telefoanelor de către pacienți, protejarea imaginii pacienților și activitatea voluntarilor.

Nu tot ce mi-am propus s-a realizat. Centrul pentru adicții nu a putut fi finanțat pe linia europeană, iar clădirea-monument a Secției I are nevoie de o soluție de durată, pe care o căutăm cu specialiști. Dar spitalul de astăzi este mai sigur, mai bine organizat și cu o echipă mai solidă decât acum un an.

Spitalul din Zam funcționează într-un pavilion istoric și clădiri conexe. Ce reabilitări urgente ați reușit să faceți și care sunt planurile pentru modernizarea infrastructurii în anul doi?

Pentru pacienți am început cu Secția I, cea mai dificilă, singura cu compartiment închis. Am amenajat complet curtea ei interioară: pavaj, spațiu verde, o copertină din lemn cu bănci, sub care pacienții pot sta afară și pe ploaie sau pe soare. Pentru oameni care nu pot ieși din secție, curtea este singurul lor contact cu aerul liber. Am făcut reparații în Secția I și în Secția IV, am refăcut instalațiile sanitare din Secția I și boxele de curățenie, am renovat saloanele și am înlocuit paturile și noptierele. O parte din mobilier a fost realizată de echipa proprie a spitalului.

Am lucrat și la ce nu se vede, dar ține spitalul în viață: blocul alimentar, unde am înlocuit coșul de fum și am amenajat o terasă, camera tehnică a stației de pompare, fosa septică, o magazie nouă pentru lemne, cu alee pietruită, rețeaua de internet și supravegherea video.

Am pus în funcțiune terenul de sport. Investiția fusese începută înainte de mandatul meu, iar în acest an am finalizat-o. Am adăugat gazon sintetic. Pacienții noștri au uneori echilibrul afectat de boală sau de tratament, iar o suprafață moale reduce riscul de accidentare la căzături. Sportul face parte din terapie.

Cea mai mare problemă rămâne clădirea-monument a Secției I, fostul conac. Are infiltrații de apă la nivelul subsolului, a căror cauză o investigăm. Am făcut sondaje și lucrăm cu un expert în monumente istorice. După finalizarea expertizei, vom înainta Ministerului Sănătății o documentație cu soluția tehnică și vom pregăti un proiect de reabilitare a întregii clădiri, la exterior și la interior.

Până atunci nu putem amâna ce este urgent. Săptămâna trecută am cerut acordul Direcției Județene pentru Cultură Hunedoara pentru repararea băilor din Secția I. Sunt lucrări interioare, fără nicio intervenție asupra structurii clădirii. De îndată ce primim avizul, vrem să începem lucrările, pentru ca pacienții să beneficieze de ele cât mai curând.

În anul al doilea ne propunem:

reabilitarea clădirii-monument a Secției I;
Centrul de ergoterapie, cu cabinetul stomatologic;
parcul fotovoltaic;
înlocuirea gardului dinspre calea ferată cu unul de beton;
un foraj pentru o sursă proprie de apă;
refacerea casei scării din Corpul A;
paraclisul, cu binecuvântarea Episcopiei.

Cum ați gestionat dotarea cu echipamente medicale și non-medicale în acest an? Există zone unde deficitul este încă critic?

Am achiziționat instrumentar medical specific și echipamente pentru evaluarea și monitorizarea curățeniei și a dezinfecției, care se folosesc sub coordonarea medicului epidemiolog. Prevenirea infecțiilor este o prioritate într-un spital cu internări lungi. Am înnoit paturile medicale și mobilierul din saloane și am modernizat infrastructura informatică.

Nu avem un deficit critic de echipamente. Am însă două obiective clare. Primul este modernizarea laboratorului de analize medicale, pentru care caut soluții de finanțare. Al doilea este un cabinet stomatologic pentru pacienții noștri. Astăzi, pentru orice problemă dentară, pacientul trebuie dus în altă localitate, cu personal însoțitor și cu un stres inutil pentru el. Am prevăzut spațiul pentru acest cabinet în viitorul Centru de ergoterapie, alături de ateliere și de sălile pentru psihoterapie de grup.

Cum arată situația financiară a spitalului la un an de la preluarea mandatului? Ați reușit să reduceți arieratele sau să optimizați cheltuielile fără a afecta calitatea serviciilor?

Ca economist, m-am uitat la buget ca la orice resursă publică: fiecare leu trebuie să ajungă acolo unde contează pentru pacient. Astăzi spitalul este echilibrat financiar.

La sfârșitul lunii septembrie 2026, disponibilul spitalului în trezorerie era de aproximativ 4,15 milioane de lei, cu circa 19% mai mult decât în septembrie 2025, când era de aproximativ 3,49 milioane de lei. În acest an, încasările spitalului au depășit plățile. Spitalul își achită obligațiile la termen și nu înregistrează arierate.

Acest echilibru nu s-a făcut pe seama pacienților sau a angajaților. În același an am realizat lucrările de reparații și modernizare despre care am vorbit, am înnoit paturile și mobilierul din saloane și am asigurat tot ce este necesar pentru îngrijirea pacienților. O parte din lucrări le-am realizat cu echipa proprie a spitalului: întreținerea saloanelor, mobilierul medical, terasa blocului alimentar, sistemul de reținere de la fosa septică. Asta ne-a permis să facem mai mult cu aceleași resurse.

Proiectul fotovoltaic depus la AFIR va reduce în viitor una dintre cele mai mari cheltuieli fixe ale spitalului: energia.

Deficitul de personal (medici, asistenți, infirmiere) este o problemă cronică în psihiatrie. Ce strategii ați aplicat în acest an pentru a atrage și a reține specialiști la Zam, având în vedere distanța față de marile orașe?

Am pornit de la o idee simplă: oamenii buni vin acolo unde sunt respectați și unde văd că se construiește ceva. Am ocupat prin concurs funcțiile de conducere, am făcut promovări pentru cei care le meritau și am deschis concursuri pentru asistenți, infirmieri și îngrijitoare. Pentru medici am folosit contractele de gărzi, iar rezultatul este că avem medici psihiatri care fac naveta de la Târgu Mureș și de la Timișoara. Urmează concursurile pentru încă două posturi de medici psihiatri.

Am investit în condițiile de lucru, pentru că un spital îngrijit, cu saloane renovate, internet, siguranță și o echipă care colaborează îi face pe oameni să rămână.

Lucrăm și la un program de voluntariat. Revizuim procedura astfel încât voluntarii să se poată implica în toate activitățile spitalului, nu doar în cele medicale: ergoterapie și ateliere, sport, activități culturale și religioase, evenimente, sprijin administrativ. Voluntarii nu vor înlocui personalul angajat, iar programul are reguli clare de siguranță pentru pacienți. Este un mod de a deschide spitalul către comunitate și de a-i face pe tineri, inclusiv pe elevii și studenții care fac practică la noi, să descopere psihiatria ca drum profesional.

Distanța de aproximativ 50 de kilometri față de Deva a fost considerată mereu un dezavantaj. Eu vreau să o transform într-un avantaj, și pentru pacienți, și pentru cei care aleg să lucreze aici.

Cum a decurs colaborarea cu Casa de Asigurări de Sănătate în acest an pentru finanțarea proiectelor spitalului?

Casa de Asigurări de Sănătate finanțează serviciile medicale pe care le acordăm pacienților, nu investițiile. Colaborarea a fost una corectă și profesionistă: am derulat contractul pentru serviciile de spitalizare, iar serviciile au fost decontate conform contractului. Încasările din acest contract, alături de celelalte venituri ale spitalului, ne-au permis să acoperim toate plățile și să încheiem luna septembrie cu un disponibil mai mare decât anul trecut.

Proiectele de dezvoltare le finanțăm din alte surse: bugetul Ministerului Sănătății, veniturile proprii ale spitalului, fonduri europene și naționale prin programele la care aplicăm, precum AFIR pentru parcul fotovoltaic, și, în cazul paraclisului, sponsorizări și donații.

MESAJUL MANAGERULUI

Sunt psiholog și economist. Psihologia m-a învățat să văd omul din spatele fiecărui diagnostic. Economia m-a învățat că, într-un spital public, fiecare leu trebuie să ajungă până la acel om.

În facultate am făcut practică în spitale de psihiatrie și credeam că știu ce înseamnă suferința psihică. Anul acesta, la Zam, am înțeles că nu știam.

Aici suntem o comunitate de aproape 500 de suflete: peste 200 de angajați și în jur de 300 de pacienți. Cred că nu există patologie psihiatrică pe care să nu o întâlnim aici. Și am văzut cu ochii mei ce înseamnă boala psihică: nu alege. Nu ține cont de educație, de bani, de profesie sau de mediul din care vii. Poate lovi un om de afaceri, un profesor, o învățătoare, un avocat, un preot sau un medic. Poate lovi pe oricine dintre noi. Asta m-a schimbat ca om. Sănătatea mintală nu este problema altora. Este a noastră, a tuturor.

De aceea vreau ca Spitalul de Psihiatrie Zam să devină o unitate de referință, cu loc între spitalele de importanță strategică ale țării. Unii au văzut în distanța față de Deva un dezavantaj. Eu văd un atu. Cine vine la Zam se desprinde de agitația orașului și găsește liniște, natură și parcul istoric al spitalului. Pentru mulți dintre pacienții noștri, liniștea este primul pas spre vindecare.

Nimic din ce am făcut anul acesta nu ar fi fost posibil fără oamenii de aici. Am alături medici foarte buni și un personal medical și administrativ care muncește cu suflet și cu dedicare. Suntem o echipă și luptăm împreună pentru binele pacienților. Le mulțumesc tuturor că îmi sunt alături.

La Zam nu tratăm diagnostice. Avem grijă de oameni.

Dr. Dan Grecu, directorul medical al Spitalului din Zam : Una dintre provocările de aici este faptul că drepturile civile ale pacienților sunt inexistente, ei pot fi abandonați de familii fără a se putea face ceva

- Domnule director, de aproximativ un an, Spitalul de Psihiatrie Zam este condus de un manager interimar, numit prin ordin al ministrului sănătății, domnul Iulius Bedea. Care a fost prima dumneavoastră impresie când ați aflat de această numire și cm descrieți astăzi, după un an, colaborarea cu managerul spitalului ?

La început am primit vestea cu așteptarea firească de a vedea cm va arăta colaborarea cu un manager care nu vine din domeniul medical.

După un an, pot spune că am găsit în domnul Iulius Bedea un partener de dialog. Deciziile importante pentru spital le-am discutat împreună, iar opinia medicilor a contat de fiecare dată. Am apreciat atitudinea lui față de personalul medical: respect, deschidere și dorința de a ne asigura condiții mai bune de lucru.

Un exemplu este proiectul pentru tratamentul adicțiilor. Când am constatat că finanțarea disponibilă nu acoperea o investiție realistă, am analizat împreună situația și am decis să reorientăm proiectul spre un Centru de ergoterapie, de care pacienții noștri au mare nevoie. Tot împreună am găsit soluția contractelor de gărzi, prin care medici psihiatri din alte centre universitare vin să lucreze la Zam. Și procedurile importante pentru pacienți le lucrăm acum într-un grup din care fac parte medicii, conducerea și personalul spitalului.

Colaborarea dintre conducerea medicală și manager funcționează bine, iar beneficiul cel mai important este pentru pacienți.

- Care au fost principalele modificări aduse în protocoalele terapeutice și de îngrijire a pacienților în ultimele 12 luni?

Spitalul a trecut déjà prin trei cicluri de acreditare, ceea ce însemană că este aliniat la ultimele cerințe privind protocoalele terapeutice. Evident, pe măsură ce sunt introduse în uz noi molecule (noi medicamente), acestea trebuie integrate protocoalelor. În ce privește restul procedurilor, au fost făcute actualizări și adaptări la regulamentele de circulație în interiroul instituției, la drepturile și limitele necesității de comunicare cu exteriorul al pacienților, ș.a.

Chiar luna aceasta, mai precis în 05.10.2026 a fost revizuită și aprobată de manager «Procedura de internare și tratament a pacienților care prezintă sau pot prezenta instabilitate psihică. Măsuri de siguranță»

- Cum gestionați siguranța pacienților și a personalului medical, având în vedere specificul cazuisticii (afecțiuni psihice acute sau cronice grave)? Au existat incidente majore în acest an și cm s-a răspuns la ele?

Datorită medicației moderne și eficiente, cazurile de agresiune din partea pacienților sunt rarisime în ultimii ani. Pacienții cu risc teoretic de agresivitate sunt ținuți pe secția de admisie, în care există personal de îngrijire – infirmieri, prezenți 24 ore din 24. Există de mai mulți ani un sistem de camere de supraveghere pe coridoare și în anumite saloane cu risc. În caz de nevoie, există clar stabilite condițiile de izolare sau/și imobilizare, spitalul având în dotare echipament de imobilizare modern, cu cheie magnetică (cămașa de forță e o amintire a secolului trecut). Secțiile de admisie au personal dublu față de restul secțiilor, astfel încât în permanență există cel puțin 2 infirmieri pe tură. Personalul este instruit în prevenirea agresiunilor – raportarea pacienților neliniștiți, diplomație, contact vizual permanent cu pacientul, niciodată nu stă cu spatele la pacientul potențial periculos, etc. Există și o dorință mai veche - încă nerealizată – ca personalul mediu să primească o instrucție sumară în autopărare de la specialiști în arte marțiale. Singurele incidente majore au fost câteva evadări din spital.

- Cum s-a îmbunătățit componenta de recuperare psiho-socială și ergoterapie (terapie prin muncă/activități) pentru pacienții internați pe perioade lungi?

În istoria spitalului a existat un serviciu de ergoterapie complex în anii 1970-1990, abandonat după privatizarea terenurilor agricole, reluat din 1998 (când a existat și un program național de sănătate dedicat acestor activități), dar redus treptat din rațiuni obiective la simple activități gospodărești în parcul spitalului. La momentul actual lipsește o bază materială adecvată, lipsește și personalul de specialitate. În ultimul an s-au făcut demersuri pentru întregirea schemei de personal cu posturi nesare – psiholog, instructori, kinetoterapeut, profesor CFM, fizioterapeut iar în paralel se lucrează la proiectul unui sediu cuprinzător pentr ergoterapie, artterapie, muzicoterapie, terapie ocupațională, grupuri de psihoterapie, ș.a.

- Cum evaluați dinamica și moralul echipei medicale după acest an? Simțiți că există o rezistență la schimbare sau, dimpotrivă, deschidere către modernizarea abordărilor?

În mod sigur NU există o rezistență la schimbare, mai degrabă o teamă că modernizarea nu poate fi finalizată din cauza situației generale economice, sociale,etc, pe care o cunoaștem cu toții. Moralul este foarte bun, în primul rând datorită faptului că nu s-au pus presiuni sau îngrădiri asupra activității medicale, a existat încredere în experiența de zeci de ani și buna credință a personalului medical, iar rezultatele s-au văzut în situația statistică foarte bună, concretizată într-o situație materială bună, care continuă tradiția istorică.

- Ce programe de formare continuă sau training-uri specifice pentru gestionarea crizelor au fost implementate pentru personalul medical și auxiliar?

Asistenții medicali urmează anual cursuri de educație medicală continuă (EMC) pe platforma de cursuri online a OAMGMAMR. Cursurile nu sunt specifice pentru gestionarea crizelor, dar, la nivelul instiuției există proceduri medicale care sunt instruite și aplicate. Prin aceste proceduri personalul medical și auxiliar își dezvoltă competențele necesare pentru a preveni, recunoaște și gestiona în siguranță situațiile de criză/urgență psihiatrică.

Suntem interesați să participăm la programe de formare de acest tip pe viitor, în funcție de oportunitățile de formare disponibile și de instituțiile care le organizează.

- Din punct de vedere clinic, care este cea mai mare provocare cu care vă confruntați în prezent la Zam (ex: creșterea cazurilor de adicții, pacienți cronici abandonați de familie etc.)?

Drepturile civile ale pacienților sunt inexistente, ei pot fi abandonați de familii fără a se putea face ceva (avem abandonați de zeci de ani, uneori familiile apar din neant când trebuie colectat ajutorul de înmormântare, cu scandalul de rigoare, etc), avem pacienți în vârstă escrocați, lăsați fără locuințe și apoi aruncați în spital (după ce „se dau în îngrijire”). Pentru aceștia e foarte dificil și tratamentul în alte servicii (chirurgie, interne), neexistând un reprezentant legal. Pe lângă aceștia există și un numărde cazuri sociale, cu adevărat fără familii sau locuință, pentru care gestionarea afecțiunilor somatice concomitente este foarte dificilă (trebuind a fi făcută în spitalul din Deva, eventual Hunedoara).
Spațiul insuficient în saloane, dificultatea de a grupa pacienții pe patologii, suficiente spații pentru izolare la nevoie.
Lipsa continuității terapeutice, pacienți care pleacă ameliorați din spital, nu continuă tratamentul, familiile sunt incapabile să le gestioneze boala, ei recidivează și revin în spital. Lipsa unui registru unic al pacientului psihic (idee veche, abandonată) unde să se vadă toate intervențiile în spital sau ambulator și, la nevoie, să fie atenționat asistentul social de la primăria de domiciliu asupra necesității de a convine pacientul să se prezinte în ambulator.
Pentru pacienții cu adicții, spitalul Zam ar trebui să fie un loc de postcură (după rezolvarea stării acute), or mulți pacienți (fie alcoolici fie cu alte substanțe psihoactive) sunt trimiși din spitalele mari de oraș la noi în stare de sevraj sau pre-sevraj (care ar trebui rezolvate în servicii ATI sau dotate similar), ceea ce aduce o presiune extraordinară din punct de vedere medical, dar și al competenței și răspunderii.

- Cum apreciați aprovizionarea cu medicamente (psihotrope de ultimă generație) și materiale sanitare în acest an? Au existat perioade de discontinuitate?

De peste 12 ani nu mai avem probleme cu aprovizionarea, de când psihotropele atipice au ieșit din licență și au apărut genericele la o fracțiune d epreț ne permitem să folosim toată gama terapeutică existentă. Singurele sincope apar la lanțul de distibuție și depozite, când dispar de pe piață unul sau altul din medicamente, pentru a reapărea ulterior (ex : Haloperidol, Bromazepam, într-o vreme Quetiapina și Timonilul, etc). La spital a existat o perioadă mai dificilă după ce vechea noastră farmacistă ne-a părăsit pentru alt pot în oraș și, dată fiind legislația rigidă pentru astfel de situațiii, a trebuit să găsim soluții de avarii pentru aprovizionre până la organizarea concursului pentru noul farmacist.

Medicul psihiatru CĂTĂLIN RANTA, ȘEF SECȚIA 1 PSIHIATRIE Zam: Personalul este insuficient, există un deficit creat și prin normarea, în opinia mea, deficitară existentă în Psihiatrie

- Cum asigurați protecția fizică a personalului medical în fața episoadelor de agitație psihomotorie extremă, specifice pacienților aflați în sevraj acut de substanțe psihoactive noi (ex: „etnobotanice”, „cristal”)?

În cazul pacienților cu stări de agitație extremă care se prezintă în urgență , personalul de serviciu atât medical cat și cel auxiliar intervin prompt în așa fel încât să se asigure atât integritate fizică și emoțională atât a pacientului cat și a personalului. În unele situații la intervenție participă și agentul de pază din spital. În cazul pacienților care vin în urgență cu o asemenea patologie , aceștia vin de obicei contenționați pe targă, în ambulanță, iar la transportul lor în secție participă de cele mai multe ori și agenții de poliție care însoțesc cazul. Există și excepții când agenții de poliție refuză să participe la transportul pacienților de la triaj la secție.

- În contextul în care pacienții pot deveni imprevizibili, dispune instituția de pază specializată pe secție sau personalul medical (asistente, infirmiere) trebuie să gestioneze singur imobilizarea pacienților agresivi?

În cazul pacienților imprevizibili care devin agresivi pe secție intervenția este de cele mai multe ori realizată de asistenți și infirmieri. Spitalul are contract cu o firmă de pază, dar activitatea acestora este preponderent în curtea spitalului. Pe parcursul nopții mai există încă un agent de pază dar activitatea sa este de cele mai multe ori limitată la urgențele care vin în spital pe parcursul nopții.

- Care sunt procedurile stricte implementate pentru a preveni introducerea de substanțe interzise (droguri, alcool, obiecte tăioase) în interiorul secției închise, atât de către pacienți, cât și prin intermediul vizitatorilor?

La internarea unui pacient, personalul medical și auxiliar îi verifică lucrurile, iar în ceea mai mare parte pacienți primesc pijamale și treninguri ale spitalului ca să nu există riscul să fie ascunse în haine. În ceea ce privește aparținătorii, aceștia pot ieși cu pacienții în holul secție sau chiar în curtea spitalului, iar la întoarcerea pe secție infirmierul de serviciu verifică pacientul și verifică și pachetul lăsat de aparținători ca să nu existe riscul de a introduce obiecte cu risc pentru pacienții sau să nu existe în pachet alimente perisabile care pot fi un pericol pentru pacient. Mai există rareori situații în care în special pacienții care cunosc mai bine spitalul iau legătura cu cei de pe alte secții care le aduc în special brichete, pe care le introduc pe geamuri sau alte locuri pe care le cunosc, locuri care nu pot fi supravegheate permanent de personal din cauza numărului mare de pacienți și a unei deficiențe de personal și de normare a personalului în specialitate psihiatrie.

- Care este numărul mediu de măsuri de contenționare (legare/izolare) aplicate lunar pe această secție și cm se asigură spitalul că acestea sunt utilizate strict ca ultimă soluție, conform normelor Ministerului Sănătății?.

Măsurile de contenționare sunt în medie de 4-5 pe lună chiar o reducere a lor în ultima perioadă în special după ce s- a deschis izolatorul din cadrul secție. Din păcate există un singur izolator de acest fel în cadru spitalului. Să nu se înțeleagă că folosim ca și metodă de pedeapsă băgarea pacientului la izolator ( cu toate că și aceste sunt rare 1-2 pe lună). Sunt situații când pacienți, fiind într-o stare de neliniște, se cer singuri să fie duși la izolator pentru a se liniști. Iar contenționarea se face după ce toate încercările de a reduce riscul ca pacientul să reprezinte un risc pentru sine și cei din jur au fost epuizate. Contenționarea se face cu respectarea legislație aflate în vigoare cu durata maximă de 4 ore și cu monitorizarea funcțiilor vitale din 15 în 15 minute, conform legislației. Monitorizarea se realizează în plus și pe supravegherea camerelor de supraveghere video din salon.

- Cum gestionați cazurile în care un pacient adus fără voia lui (internat nevoluntar) contestă decizia medicală? Cât de repede ajung dosarele acestora în fața comisiei juridice și a instanței de judecată?

În cazul pacienților internați nonvoluntar cu sentința emisă de Judecători Deva aceștia au acces la comunicare atât cu familia cât și cu organele abilitate, putând contesta sentința pe toate căile legale. Dosarele ajung în instanță conform termenelor pe care acestea le stabilesc.

- Dispune spitalul de o linie de gardă dedicată sau de suport de terapie intensivă (ATI) în cazul în care un pacient intră în comă de supradoză sau dezvoltă o complicație somatică severă în timpul sevrajului?

În cadrul Spitalului Zam nu este secție sau comportament ATI, cazurile cu decompensări severe sunt duse în UPU Deva.

- Care este deficitul actual de personal (medici psihiatri, asistenți, psihologi) pe această secție grea și cm influențează acest deficit calitatea supravegherii pe tura de noapte?

În ceea ce privește personalul consider că există un deficit creat și prin normarea, în opinia mea, deficitară existentă în Psihiatrie ( atât medici cât și asistenți, infirmieri, îngrijitori curățenie, brancardieri, personal de paza, psihologi, ergoterapeuți).