Cabinet Individual de Psihologie Andreea-Roxana Linu

17/10/2026

O lume mai sigură pentru fete începe și cu felul în care îi educăm pe băieți.

Învățăm fetele să se ferească, în loc să îi învățăm pe băieți să respecte.

Le spunem fetelor cm să se îmbrace, cm să vorbească și ce să evite, în loc să îi învățăm pe băieți să le respecte libertatea, alegerile și limitele.

Le învățăm pe fete să fie atente cui îi acordă încredere, în loc să îi educăm pe băieți să devină oameni demni de încredere.

Le spunem fetelor să fie prudente în relații, în loc să îi învățăm pe băieți să gestioneze respingerea, frustrarea și despărțirea fără agresivitate.

Le învățăm pe fete să recunoască semnele unei relații abuzive, în loc să îi învățăm pe băieți să își recunoască propriile comportamente de control, intimidare sau manipulare.

Le spunem fetelor să aibă grijă de reputația lor, în loc să îi învățăm pe băieți că demnitatea unei femei nu depinde de controlul exercitat asupra ei.

Le învățăm pe fete să își protejeze corpul, în loc să îi învățăm pe băieți că apropierea fizică presupune consimțământ și respect.

Le spunem fetelor să fie atente la bărbații geloși, în loc să îi învățăm pe băieți că gelozia este o emoție de gestionat, nu un drept de a controla.

Le învățăm pe fete să plece atunci când nu sunt respectate, în loc să îi învățăm pe băieți să accepte libertatea celuilalt de a încheia o relație.

Le spunem fetelor să evite conflictele, în loc să îi învățăm pe băieți să își exprime furia fără amenințări, umilire sau violență.

Ca adulți, avem responsabilitatea nu doar a le învăța pe fete să recunoască pericolul, ci și de a-i educa pe toți copiii în spiritul respectului, empatiei și responsabilității față de ceilalți.

14/10/2026

„Avem nevoie de patru îmbrățișări în fiecare zi, pentru a supraviețui; de 8 îmbrățișări pe zi, pentru a întreține o relație și de 12 îmbrățișări – pentru a crește.” - Virginia Satir

13/10/2026

10/10/2026

Într-o relație sănătoasă, niciunul nu trebuie să-și piardă coroana pentru ca celălalt să se simtă rege sau regină.

10/10/2026

💫Sunt bărbați care îți respectă aripile și sunt bărbați care încearcă să ți le frângă.

💫 Sunt bărbați care îți apreciază frumusețea, inteligența, independența și personalitatea. Și sunt bărbați care, prin critici repetate, umilire și devalorizare, ajung să te facă să te îndoiești de propria valoare.

💫 Sunt bărbați care te încurajează să evoluezi și sunt bărbați care se simt amenințați de evoluția ta.

💫 Sunt bărbați care îți respectă opiniile, alegerile și limitele. Și sunt bărbați care confundă iubirea cu posesivitatea, grija cu supravegherea și masculinitatea cu exercitarea puterii asupra femeii.

💫 Sunt bărbați care înțeleg că o relație presupune doi oameni, două individualități, două universuri care aleg să construiască împreună. Și sunt bărbați care consideră că, odată ce ai devenit partenera lor, trebuie să renunți treptat la părți din tine pentru a le demonstra iubirea.

Unii își asumă responsabilitatea pentru propriile comportamente. Alții își justifică gelozia, furia sau agresivitatea prin ceea ce ai făcut tu.

Unii știu să gestioneze un conflict fără să te umilească. Alții transformă fiecare neînțelegere într-o luptă pentru putere.

Unii îți oferă siguranță emoțională prin consecvență, respect și comunicare. Alții creează nesiguranță prin imprevizibilitate, respingere, amenințări sau retragerea afecțiunii ca formă de pedeapsă.

Există un aspect pe care consider important să îl înțelegem: un om nu își dezvăluie întotdeauna caracterul la începutul unei relații.

Uneori, comportamentele care ne rănesc apar treptat, după ce s-au construit atașamentul, încrederea și implicarea emoțională.

De aceea, nu este suficient să observăm ce spune un partener despre iubire. Este important să observăm cm se comportă atunci când este contrazis, când îi sunt stabilite limite, când nu primește ceea ce își dorește sau când partenera sa face alegeri diferite de ale lui.

Caracterul unui om se reflectă nu doar în felul în care iubește, ci și în felul în care gestionează frustrarea, refuzul și diferențele dintre voi.

Așa că, dragelor:

Nu vă măsurați valoarea prin capacitatea unui bărbat de a vă iubi.

Nu confundați intensitatea emoțională cu profunzimea iubirii.

Nu confundați gelozia cu grija, controlul cu protecția sau sacrificiul permanent cu devotamentul.

Nu vă abandonați identitatea pentru a păstra o relație.

Și, mai ales, nu considerați că trebuie să suportați umilința pentru a demonstra că știți să iubiți.

O relație sănătoasă nu ar trebui să vă oblige să alegeți între a fi iubite și a fi voi însevă.

Există bărbați care devin pietre de care te împiedici și bărbați alături de care poți zbura.

Însă nu uita că aripile sunt ale tale. Un partener sănătos nu ți le oferă și nu ți le ia. Le respectă.

Iar acest principiu este valabil pentru fiecare om, indiferent de gen.

Psihoterapeut Andreea Roxana Linu

https://psihoterapie-experientiala.ro/

02/10/2026

Am fost numită de multe ori „feministă” sau că promovez feminismul în comentariile la postările mele.

Uneori chiar am crezut că sunt 🤣, alteori m-am întrebat dacă, într-adevăr mă regăsesc în această etichetă.

Și am avut așa, câteva luni de introspecție, coroborate cu toate evenimentele nefericite din ultima vreme, și am ajuns la următoarea concluzie:

Eu nu urăsc bărbații. Punct.

Însă…urăsc abuzul, violența, manipularea, minciuna, denigrarea, umilirea, violul și orice formă de comportament prin care o ființă umană își exercită puterea distrugând o alta.

Nu am o problemă cu masculinitatea, ba dimpotrivă, ador când un bărbat o manifestă cu tact, delicatețe și fermitate. Când știe să fie hotărât fără să domine, când are suficientă siguranță de sine încât să mă pot lăsa, cu încredere, ghidată, îndrumată și chiar luată de mână de el. Însă nu pot fi de acord cu violența deghizată în masculinitate.

Nu am o problemă cu autoritatea, ba dimpotrivă, o admir atunci când este exercitată cu blândețe, maturitate, discernământ și echilibru. Când prezența lui îmi inspiră siguranță, nu teamă, când mă pot sprijini pe el fără să mă simt diminuată. Ador să fiu lângă un asemenea bărbat, însă nu pot accepta abuzul de putere.

Nu am o problemă cu bărbații, ci cu cei care consideră că a fi bărbat le oferă dreptul de a controla comportamentul unei femei, de a o intimida, de a o agresa sau de a hotărî în locul ei asupra propriului corp, asupra imaginii, alegerilor și libertății sale.

Și, ca să fie foarte clar, aceleași comportamente le condamn și atunci când sunt manifestate de femei.

Nu este un război între sexe, însă trebuie să existe o delimitare clară între comportamentele pe care alegem să le normalizăm și cele pe care ar trebui să încetăm să le mai tolerăm.

Dacă a cere respect, responsabilitate, siguranță și demnitate mă face feministă, atunci chiar nu simt nevoia să mă apăr de această etichetă.

Si vă rog să nu confundați niciodată ura față de abuz cu ura față de un întreg gen.

23/09/2026

În cei 12 ani de experiență ca psihoterapeut, am observat că multe dintre conflictele care apar în relațiile de cuplu și de familie au la bază dificultăți în identificarea, asumarea și delimitarea rolurilor pe care le avem.

În psihoterapia experiențială pe care o practic, în lucrul cu persoanele, cuplurile și familiile, una dintre direcțiile pe care le urmăresc este tocmai aceasta: să înțelegem cine suntem în fiecare relație, unu la unu, din ce rol acționăm, ce responsabilități avem și unde este necesar să stabilim limite.

De multe ori, conflictele par să pornească de la lucruri mărunte: un pahar lăsat unde nu trebuie, un balon umflat prea mult, un copil care ridică tonul la părinte sau un părinte care, copleșit, răbufnește la rândul său.
Însă, în procesul terapeutic, dincolo de aceste situații concrete, descoperim adesea dificultăți mult mai profunde: așteptări neexprimate, responsabilități neclarificate, limite încălcate și roluri care se suprapun.

Uneori, noi nu ne certăm pentru ceea ce s-a întâmplat, ci pentru ceea ce înseamnă acel lucru pentru fiecare dintre noi.
Un exemplu pe care îl întâlnesc în relațiile de cuplu este situația în care femeia, din rolul de mamă, începe să i se adreseze partenerului.
Îl corectează, îl supraveghează, îi spune ce să facă și cm să facă, preluând responsabilități care nu îi aparțin în relația de cuplu.
În acel moment, deși copilul nici măcar nu este prezent, rolul de mamă poate ajunge să domine interacțiunea dintre cei doi parteneri.
Iar bărbatul poate reacționa dintr-o poziție defensivă, de opoziție sau chiar de revoltă, în loc să rămână în rolul de partener adult.

Astfel, în locul unei relații între doi adulți, se poate instala o dinamică de tip părinte–copil, în care ambii ajung să se simtă neînțeleși, controlați sau lipsiți de respect.
Același lucru se poate întâmpla și în sens invers sau în relațiile dintre părinți și copii, atunci când responsabilitățile și limitele fiecăruia devin neclare.

De aceea, în practica mea terapeutică, urmăresc câteva etape esențiale:
Identificarea și conștientizarea rolurilor pe care fiecare persoană le are.

Înțelegerea rolului din care acționează și comunică într-o anumită situație.

Clarificarea responsabilităților și a așteptărilor reciproce.

Identificarea suprapunerilor de roluri și a conflictelor pe care acestea le pot genera.

Construirea și ajustarea limitelor personale și relaționale, astfel încât fiecare să își poată asuma propriile responsabilități, fără a le prelua pe ale celuilalt.

Scopul meu nu este să încadrăm oamenii în roluri rigide, ci să îi ajut să devină mai conștienți de felul în care se raportează la ei înșiși și la ceilalți.
Să învețe să comunice fără să se controleze reciproc, să își exprime nevoile fără să atace și să își asume responsabilitatea pentru propriile reacții, fără să o transfere asupra partenerului sau copilului.

Pentru mine, aceasta este una dintre cele mai importante direcții ale procesului terapeutic: să construim relații în care rolurile sunt asumate conștient, responsabilitățile sunt clarificate, iar limitele sunt respectate.

Pentru că nu putem elimina toate neînțelegerile din relațiile noastre, însă putem învăța să nu le transformăm în conflicte care rănesc.

Iar uneori, înainte de a-i spune celuilalt ce ar trebui să facă, este suficient să ne adresăm nouă înșine o întrebare:
„Cine sunt eu în această relație, din ce rol vorbesc acum și ce responsabilitate îmi aparține cu adevărat?”

23/09/2026

Vrem să le mulțumim celor de la MINA Iasi pentru că au ales să transforme weekendul de 3–4 octombrie într-unul cu adevărat special pentru iubitorii de animale. 🧡

Pe 3 și 4 octombrie, fotografiile animalelor voastre vor putea fi proiectate în spațiul imersiv MINA Iași, într-o intervenție specială 360°. 🐶🐱🐰

Dar, pentru noi, gestul înseamnă și mai mult. ❤️

10% din valoarea biletelor vândute pentru spațiul imersiv MINA în aceste două zile vor fi donate către Save Our Paws.

Asta înseamnă hrană, tratamente, îngrijire și șanse în plus pentru animalele care depind de noi.

Vă mulțumim, MINA Iași, pentru încredere și pentru că ați ales să transformați o experiență dedicată iubirii pentru animale într-un ajutor concret pentru ele. 🤍

Iar vouă, celor care ne sunteți alături: dacă vreți să participați, trimiteți fotografia animalului vostru până pe 29 septembrie, pe WhatsApp la 0775 383 358.

📍 MINA Iași
📅 3–4 octombrie
🐾 O fotografie / participant

Veniți să vă vedeți sufletul proiectat la 360° și, în același timp, să ajutați alte suflete. 🤍